Cristina’s blog
Blog

Jurnal în timpul pandemiei

Jurnal în timpul pandemiei

Încep să înțeleg acum mecanismul gândirii din trecutul îndepărtat. Visez mult, scriu mai mult, citesc la fel de mult sau mai puțin pentru că scriu mai mult. Gândurile sunt mai multe și mai creative. Mintea uneori se încurcă între cele de balast și cele productive, dar e firesc, nu are antrenamentul necesar pentru că nu a fost expusă până acum unei astfel de situații. O situație în care totul este pus pe pauză. De la un repeat infernal, într-un ritm infernal, la o pauză bruscă. De la zgomot la o liniște tulburătoare. Mă simt chiar vinovată din când în când (o fi vreun gând de balast):  eu m-am rugat de când mă știu pentru liniște. Acum este liniște. Este atât de multă liniște încât în sfârșit începem să ne auzim.

Oamenii din trecut aveau liniștea aceasta pe care noi o experimentăm forțat în aceste vremuri pandemice pe care le trăim. Dintotdeauna mi s-a spus că sunt pesimistă, că văd răul în orice. Se poate. Acum văd binele. Sau și binele. Se spune că noi am pierdut calitatea aceasta de creatori, că am pierdut umanitatea și profunzimea.

Eu mereu am crezut că scopul nostru aici este să devenim umani, să visăm, să producem, adică să fim niște creatori. Chiar și creatori de liniște.

Cineva sau ceva ne readuce aminte acum de drumul nostru. Și se întâmplă acum pentru că-l pierdusem de ceva vreme, suficientă cât să primim o lecție. Suntem acum oamenii din trecut: ne reobișnuim cu sensul nostru aici. Un sens pe care am vrut să-l schimbăm, să-l rătăcim. Pentru că, în aroganța noastră, am crezut că putem altceva sau mai mult. Poate am fi reușit să putem dacă nu ne-am fi aruncat acest trecut care a revenit cu forțe proaspete pentru a ne reaminti mecanismul gândirii noastre creatoare.

E liniște, iar acum putem în sfârșit, să ne ascultăm.

Nu o să ne placă mereu ce o să auzim, dar nu-i nimic. Nu o să ne mai putem panica doar ca alții să ne asculte. Acum suntem pe cont propriu, ne ascultăm noi pe noi, iar ceea ce trăim poate pentru prima oară, este…o eliberare.

Related posts

Things We Lost in the Fire

admin
1 year ago

About how the right things find us and not otherwise

admin
1 year ago

Nu am înțeles atunci, nu știu sigur nici acum dacă am înțeles

Cristina Stefan
1 year ago
Exit mobile version