Acest concept de inteligență emoțională este unul foarte la modă în zilele noastre, nu doar în domeniul învățământului, ci în toate domeniile profesionale, fiind însă  foarte important și eficient din punct de vedere personal în egală măsură.

Inteligența emoțională este  acea capacitate care ajută un individ să-și gestioneze emoțiile, să știe cum să le comunice, sau să   comunice eficient, astfel încât să reușească să devină cea mai productivă și mai bună variantă a sa.

Importanța cunoașterii acestui aspect este evidentă într-o lume în care nivelul de stres crește de la o zi la alta, în care factorii politici și economici sunt nesiguri, în care violența și agresivitatea se regăsesc în majoritatea mediilor , în care, pe scurt, oamenii se simt neputincioși și neînțeleși  atunci când vine vorba de a-și comunica  nevoile ,  dorințele sau  nemulțumirile.

De multe ori, chiar dacă intenția este bună, felul în care un individ alege să transmită  ceea ce simte este unul care poate  duce foarte ușor la conflicte verbale, sau chiar fizice, generând astfel, frustrare, descurajare și limitarea posibilităților de reușită sub orice aspect.

În ceea ce privește partea cea mai  semnificativă a inteligenței emoționale, din punctul meu de vedere, și anume, gestionarea emoțiilor, aceasta își face simțită prezența în majoritatea contextelor  procesului educativ, dar în special, în situații de examen.

Cu toții știm că un examen înseamnă  evaluare, mai ales dacă miza este una relevantă pentru cel evaluat,  acest fapt reprezentând un factor de stres suplimentar, iar felul în care reușim să ne controlăm emoțiile are foarte mare însemnătate în calitatea rezultatului final.

Nu de puține ori, persoana evaluată, deși pregătită din punct de vedere științific, din cauza incapacității de a-și controla gândurile și emoțiile negative, panicarde, nu reușește să obțină un rezultat pe măsura pregătirii sau chiar nu promovează examenul respectiv.

Cred că acest lucru se întâmplă mai frecvent în cazul examenelor orale, unde emoțiile celui evaluat sunt mai vizibile, chiar și la nivel fizic și atitudinal- înroșirea la față, transpirație, incoerență în exprimare, lipsa capacității de concentrare, tremurul vocii etc.

Din aceste motive, este foarte important să înțelegem că inteligența emoțională poate ajuta în evitarea unor astfel de situații neplăcute și neproductive pentru cel evaluat.

În primul rând, înțelegerea acestui concept ajută elevul/studentul să înțeleagă și să accepte că emoțiile , mai ales în cazul unui examen, sunt inerente, dar că în intensitate mare, pot dăuna întregului proces și pot duce la eșec, în același timp , pe termen lung afectând sănătatea, imaginea de sine și deviere în comportamente agresive.

Cu alte cuvinte, este firesc să avem emoții în astfel de situații, dar trebuie să învățam să le facem să lucreze în favoarea noastră, și nu invers.

Una dintre soluții, în opinia mea , este stăpânirea a cât mai multe cunoștințe pentru proba evaluată. Atunci când suntem pregătiți, când am citit, am depus efort, ne-am implicat, devenim mai siguri pe noi. În acest sens, motivația interioară poate crește, fiind conștienți că nu dorim ca aceste eforturi să fie în zadar , așa cum și ceea ce avem de câștigat în urma acestui proces, poate funcționa ca motivație exterioară.

Inteligența emoțională ajută, astfel, să înțelegem că există o problemă,  și ne oferă pârghiile necesare să o soluționăm: pregătire, motivație interioară și exterioară, păstrarea calmului, încurajarea, crearea unui context de siguranță, concentrarea pe subiect, canalizarea acestor energii într-un mod productiv.

De asemenea, soluțiile oferite de inteligența emoțională în astfel de cazuri se referă la realizarea unor exerciții,  a unei anumite discipline interioare, care poate semăna cu un fel de antrenament pentru depășirea obstacolelor emoționale.

Cunoașterea acestor probleme reprezintă primul pas pentru soluționarea lor, iar procesul conține aspectele următoare: conștientizare, pregătire științifică temeinică, creșterea motivației, exerciții specifice ( de respirație,  de relaxare, de exemplu ), o bună canalizare a energiilor,  tansformarea acestora în energii constructive.