Guillaume Musso,  ,,Chemarea îngerului’’, editura ALLFA, grup editorial ALL, București, 2015, 374 p.

De ceva vreme nu am mai citit un roman care să mă prindă atât de tare ca cel al lui Musso, ,,Chemarea îngerului’’. Mai citisem acum mulți ani, de același autor, ,,Mâine’’, despre care țin minte că a avut aproximativ același efect asupra mea. Totuși, există o diferență de maturizare  a stilului și chiar a abordării subiectului.

Musso nu renunță nici în ,,Chemarea îngerului’’ la scenariul puțin probabil al comediilor americane de la sfârșitul anilor ’90, începutul anilor 2000. Este vorba despre  acele filme ușurele de duminică după-amiază, simpatice, zaharate uneori până la refuz și destul de departe de realitate, dar care reușesc fără să înțelegem prea bine cum și de ce, să ne prindă și să ne creeze o stare de bine.

Spre deosebire de ,,Mâine’’, însă, romanul pe care tocmai l-am terminat de citit ( se citește chiar și într-o zi, fiind foarte aerisit și accesibil) are…o oarecare profunzime. La început dă senzația de previzibil, așa cum se întâmplă în comediile romantice despre care vă spuneam. (Nu este mai puțin adevărat că anumite elemente se păstrează, ca de exemplu sfârșitul. Dar nu vreau să vă stric lectura, în caz că vă hotărâți să-i acordați o șansă, ceea ce vă recomand cu toată deschiderea.)

Apoi, cititorul este atras împreună cu personajele principale, Madeline și Jonathan, într-un rollercoaster de acțiuni din care se construiește puzzle-ul intrigii unui real roman polițist desprins parcă dintr-un episod din Criminal Minds. De fiecare dată apare o nouă piesă pe care cititorul trebuie să o așeze în locul potrivit pentru a se apropia cât mai mult de soluționarea enigmei.

Musso nu-și menajează cititorii, ei trebuie să lucreze, scriind, rescriind, făcând supoziții, întorcând informațiile pe toate părțile pentru a ieși la lumină. Musso este un generos în același timp. Dăruiește posibilitatea de a imagina împreună, de a crea. Este un …popular, în sensul bun al cuvântului. Dar cum spuneam, în acest roman, își trădează și partea de profunzime, ceea ce pentru mine, este un plus, o evoluție. O face discret, elegant. Cum?

În primul rând, tema esențială se referă la căutarea unui sens în viață, a unei direcții, faptul că fiecare dintre noi are o menire, iar aceasta ni se dezvăluie natural la momentul potrivit. Adevărul iese mereu la iveală, mai ales în legătură cu acest scop al nostru, al fiecăruia dintre noi. O altă idee original construită este ce a salvării proprii. Avem uneori o atracție față de persoane pe care nu le cunoaștem dar pe care chiar în momentul în care ele ni se prezintă printr-un concurs excepțional de împrejurări, avem tendința de a încerca să facem totul pentru ele, de a le salva. Ne regăsim atât de mult în acești indivizi, încât simțim că nu avem de ales. Așa se întâmplă cu Madeline, fostă polițistă, și Alice, victima pe care trebuie să o găsească. Madeline este atrasă până la obsesie de acest caz, iar explicația constă în această asemănare, în această conexiune despre care spuneam. Salvăm sau încercăm să salvăm pentru că de fapt, încercăm să ne salvăm și să ne vindecăm pe noi înșine.

În al treilea  rând, informațiile demne de un specialist cu care este înțesat romanul,  din domenii ca gastronomia, artă și literatură, citatele de la fiecare capitol, nu doar rezumându-l, ci făcându-te sa ți le notezi și să cauți autorii, doar ca să citești și mai mult. La mine a avut efect:

Cap.18 ,,Dintre toate suferințele, cele mai dureroase sunt cele pe care ți le-ai provocat singur.’’ Sofocle

Cap. 30 ,,Fiecare dintre noi este o lună, cu o față ascunsă pe care nimeni nu o vede.’’ Mark Twain

Cap. 32 ,,Spinii pe care i-am cules vin de la copacul pe care l-am plantat.’’ Lord Byron

Cap. 34 ,,Mintea caută și inima este cea care găsește.’’ George Sand

Cap. 38 ,,– E cumplit să vrei să protejezi pe cineva și să nu fii în stare să o faci, observă Îngerul. / – Nu poți proteja oamenii, micuțule, răspunse Wally. Tot ce poți să faci este să-i iubești.’’ John Irving

În al treilea rând, ,,sclipirile’’ autorului…nu spun mai mult…doar capitolele 18 și 19. Și ,,sclipirea principală’’…tiltul. Se spune că atunci când oamenii sunt meniți să se găsească, și nu neapărat la modul romantic, acest fenomen se numește…chemarea îngerului.

Lectură plăcută!